Capitolul II

II. Suspiciuni.

Ziua urmatoare am dormit pana tarziu. M'am trezit buimaca, stranutand; in ameteala din seara trecuta am uiat complet ca mai trebuie sa ma si invalesc. Dupa ce m'am dezmeticit mi'am facut un ceai si imbracata cu un halat pufos si mare de'al mamei mergeam prin casa fara nicio directie. Nu vroiam sa merg la scoala, sa dau ochii cu toata lumea si sa fiu atenta la ore, dar mama m'a indemnat cu vorbele ei incurajatoare despre importanta primelor saptamani si despre energia pozitiva  ce mi-o dau colegii.  Ceaiul acela m'a ajutat foarte mult, dezghetandu'ma si dandu'mi chef de viata. Ema revenise la putere si era de neoprit! Vazand hanoracul albastru pe scaun mi'am adus aminte de seara trecuta. L'am mirosit; chiar ca ma facea sa lesin. M'am aranjat mult dimineata aceea, aveam de gand sa incep o discutie cu Ovidiu pentru a primi cateva raspunsuri la zecile de intrebari ce le pregatisem, hanoracul fiind pretextul perfect. Eram parfumata, cu parul pe spate, o pereche de pantaloni negri care veneau bine pe mine si o camasa cu maneca scurta ultimul racnet. Scoala este la 10 min de casa mea deci am ales sa merg pe jos pana acolo. Era o zi insorita, foarte frumoasa pentru anotimpul friguros. Soarele era pe cer; incerca sa se lupte cu niste nori care aproape il acopereau. Nu vedeam posibile semne de ploaie, deci puteam prezice o zi perfecta. Am ajuns la scoala si am urcat hotarata la primul etaj unde se afla clasa mea. Am ajuns la banca mea, mi'am scos o oglinda din geanta, m'am aranjat si am iesit afara cu Lili, Oana, Gabi si Florin. Ei sunt cei fara de care scoala ar fi doar o cladire monotona lipsita de semnificatie. Lili este colega mea de banca. Inalta (tin sa mentionez, foarte inalta), slaba, bruneta si destul de aiurita. Mereu e vesela.. Aparent.. Oana e micuta, slabuta, firava si sensibila. Genul de prietena pe care simti nevoia sa o protejezi.  Gabi... La ea as avea multe de povestit.. Suntem prietene din clasa I. Pot spune ca impreuna avem cele mai traznite amintiri. De la varstele mici cand ne jucam in fata casei cu papusile, la primele dezamagiri, primele iubiri, primele ganduri mature.  E acolo mereu cand am nevoie, ma asculta si imi da niste sfaturi care ma trezesc la viata. E inalta, cu parul castaniu si drept, slabuta si cu ochii incredibil de albastri, e foarte usor sa iti pierzi cuvintele daca o privesti fix in ochi. Si Florin.. Florin e chiar traznit. El e veselia grupului. Blond, ochi verzi si bine-facut... Am fost impreuna de cateva ori. Nu ne-a mers foarte bine. Nu sunt sigura dar cred ca inca mai simte ceva pentru mine.  Acestia fiind am iesit afara pe bancile din parcul scolii. Era inca devreme, profesoara trebuia sa ajunga abia in jumatate de ora. Ne'am asezat pe banca noastra preferata si plini de veselie ne luam de fiecare persoana care trecea. Fiind clasa a 11'a ne permitem sa glumim pe seama boboceilor de prin liceu.  Singurii care ne opresc sunt niste tipi din a doişpea'. Printre ei se inumara si Ovidiu. 
L'am vazut! Era imbracat cu un tricou alb, putin larg cu o jacheta neagra de piele si cu o pereche de pantaloni negri care de asemenea veneau putin largi pe el. Dar totul se aseza perfect. Pentru mine este ca venit de pe alta planeta, una a perfectiunii. Poate asa si e, prea bine face tot ce face. Cand m'a vazut m'a fixat cu privirea. Era foarte insistent si ma facea sa ma simt inconfortabil. Mi'am lasat ochii in jos, neinteresata. Mi'a fost greau dar a trebuit sa o fac. Gabi a observat schimbul acela de priviri si a chicotit dandu'mi coate. Ceilalti din gasca si'au dat seama; nu facusem un secret in fata lor faptul ca ma topeam dupa el. Oricum nu prea aveam cum, ma cunosteau prea bine ca sa nu isi dea seama de asta.
-Si?.. Nu ai de gand sa fugi dupa el si sa'i sari in gat? spuse Florin cu un ton de gelozie.
-Nu.. Astept sa ma abordeze.
S'a lasat un val de rasete si am incercat sa inchid subiectul.
-Mihaela ce mai face? L'am intrebat. Mihaela era prietena lui. Stiu ca el nu ii acorda multa importa si ca ea este foarte incantata de aceasta relatie. E cu ochii pe el de mult timp si chiar pare ca tine la el.
-Nu ne'a mers. Si'a dat seama ca eu nu pot simti nimic mai mult decat o simpla dragoste prieteneasca si a renuntat. Cred ca stia de mult timp ca... Si aici facu o pauza. Ca deocamdata nu pot trece peste trecut. Si m'a privit adanc. Imi dorisem sa nu il fi intrebat de Mihaela, acum ma facuse sa ma simt prost.
-Imi pare rau, pareati cuplul perfect! adauga repede Lili cu intentia de a ma ajuta, salvandu'ma din funiile in care Florin ma prinse cu privirile sale.
-Paream...
Se lasa o liniste ciudata intre noi. Liniste sparta de Oana.
-Se spune ca avem un elev nou in scoala. Se aude ca e un tip misterios si ciudat. Nu l'am vazut pe afara pana acum, e clar ca e timid.
-Nu stiam nimic. Ce clasa e?
-10E. Mergeti sa le facem o vizita?
Si asa am plecat din parc. Clasa 10E era chiar langa clasa noastra deci inainte sa ne ducem la ei am mai ezitat putin pe holurile liceului.
-Ia uite cine vine! Ma anunta Gabi.
Era el.. Ceilalti prieteni ai sai nu contau. Cat timp el era printre ei pentru mine era acelasi lucu. Au trecut chiar prin fata noastra, Ovidiu fiind ultimul. Ma holbam la el ca o bleaga. Mergea incet si ma privea intens. Cand a ajuns in dreptul meu m'a strans de mana in trecere. Am simtit o vibratie care m'a facut sa ma pierd. Nu m'a ajutat sa ma trezesc din visare. Mi'am adunat gandurile care acum erau imprastiate peste tot.
-Trebuie sa iti dau hanoracul...
-Mai tarziu.
Si si'a continuat drumul lasandu'ma in urma cu toate glumele si coturile de la gasca.
Nu am mai putut fi atenta la ce se intampla in jurul meu deci ziua a trecut repede. Nu l'am mai vazut pe afara in timpul pauzelor. Eram jalnica! Asteptasem atat de mult momentul in care vom vorbi. Moment care desigur nu a venit si m'am simtit dezamagita si nervoasa. Pentru ce ii acord atata importanta? E doar o obsesie care imi va trece. 
Cel putin.. Asa credeam atunci...
 Cand sa plec l'am cautat cu privirea pe Ovidiu. Nu l'am gasit si resemnata ma pregateam sa plec acasa. Eram singura, ceilalti aveau de facut niste repetitii pentru o piesa despre care nu m'am interesat prea mult.  Cand sa ies din scoala l'am vazut intr'un colt mai departe cu noul elev cu care facusem cunostinta pana la urma.  Il chema Claudiu. Inalt, foarte slab, cu parul nearanjat si ochii negri. Imbracat in negru ai zice ca e o cioara umana. Parea ca se ceartau si Ovidiu arata destul de nervos. Ce legatura au unul cu altul? Parea o problema destul de grava. Nu am insistat cu privirile si eram pregatita sa plec cand simt ca cineva ma prinde de mana. Era Ovidiu. Nu stiu cum a ajuns asa repede la mine dar acum avea un aer nonsalant ca si cum nu s'ar fi intamplat nimic. Am privit spre locul in care se afla mai devreme pentru a vedea daca Claudiu mai era acolo. Ne privea insistent si chiar daca eram la o distanta destul de mare puteam observa cum ura ardea in ochii sai negri. M'am intors catre Ovidiu si am observat ca si el il privea pe baiatul cel misterios cu aceeasi intensitate. Vroiam sa ii distrag atentia, ochii sai nu erau facuti pentru a fi invadati de atata ura. Purtam hanoracul sau pe mana si i l'am intins. 
-Cred ca iti apartine... 
-Da, cred ca da. A luat hanoracul dp mana mea si acum parca se linistise. Cand am privit spre locul acela nu l'am mai vazut pe Claudiu. Probabil s'a resemnat la gandul ca Ovidiu nu avea sa se intoarca. 
-Nici in seara asta nu ai companie?
-Inca nu am primit nicio oferta. I'am spus sugestiv.
-Uite ca a aparut una.
Si asa am plecat din nou impreuna spre casa mea. Aveam de gand sa ii pun cateva intrebari dar nu gasisem curajul necesar pentru a i le adresa. Trecusem peste admiratia obsesiva ce o aveam pentru el si acum aveam un nou obiectiv. Si anume sa aflu ce legatura ar putea avea Ovidiu cu "acela" si ce ascundea sub masca aceea perfecta. Din nou cazut intre noi o tacere stranie care imi displacea. Mergeam unul langa altul dar teoretic eram la distante foarte mari, amandoi pierduti in ganduri. Totusi, el iti pastra acelasi aer linistit si la prima vedere ai fi putut spune ca era destul de distrat.
-Ai avut o zi buna? In sfarsit taceea aceea fusese sparta!
-Da, chiar foarte buna. Dar tu? Am observat ca tipul cel nou te cam enerveaza. E totul in regula?
-Nimic ce nu poate fi rezolvat. Aici i'am simtit vocea mai tensionata dar a stiut sa disimuleze perfect.
-Multumesc ca m'ai condus. Din nou. I'am spus cand am ajuns in fata casei.
-Placerea e de partea mea. 
Nu m'am putut abtine si l'am sarutat din nou pe obraz dupa care am intrat in casa.
Curiozitatea mea era din ce in ce mai mare. Care poate fi legatura dintre doua persoane atat de diferite?...

Următorul Capitol