Compuneri.

Imaginatie...               

[27.01.2011]  

O lume noua... Locuri noi... Dar fara persoane. Ma simt pierduta. Nimeni care sa-mi spuna unde ar trebui sa ajung, nimeni care sa ma indrume. Merg singura cu pasi lenti dar grabiti sa ajung la neajuns. Fara semnal la telefon, fara e-mail. Indepartata de societate. Dar trebuie sa fiu optimista, nu ma pot lasa invinsa de niste ganduri. Merg inainte fara sa stiu unde ma indrept. Deodata observ o luminita. Merg derutata spre locul unde se vedea acea posibila salvare. Ajunsa acolo imi dau seama ca nu ar trebui sa imi mai fac iluzii, pentru ca era doar o sticla in care se reflectau razele solare. Dar totusi, asta mi-a dat o idee. Ar trebui sa strang componentele navei si sa incerc sa o repar. Am inceput. Mai intai imi parea imposibil dar incet incet reuseam sa fac ce mi-am propus. Dupa mai multe ore de munca reusesc sa repar ce era de reparat. Dar mai era o problema: nu aveam combustibil. Asta imi era soarta. Sa stau blocata intr-un loc cunoscut de nimeni. Si atunci cand mancarea si apa se vor termina voi sfarsi acolo intr-un mod teribil. Macar am reusit sa construiesc baza si am descoperit ca nu exista omuleti mici si verzi. Cazusem pe ganduri, cand aud un zgomot destul de puternic. Ma intorc neinteresata si vad un grup de anioameni, cred. Nu erau verzi, erau albastri....  Si nu ii puteam numi extraterestri.Se uitau la fel de uimiti la mine. Am reusit sa inteleg ca erau prietenosi si ca puteam comunica cu ei prin semne. Isi inchipuiau ca sunt o ciudatenie. Dupa ce au inteles putin ce s-a intamplat le-am cerut ceva de baut. Mi-au adus combustibil, asta beau ei. Din nou ma lasam dusa de sperante. Dupa ce am incarcat nava cu cat aveam nevoie am multumit anioamenilor, pentru ca chiar asa se numeau, si am venit inapoi pe planeta natala. Am povestit totul si am fost promovata. Se pare ca norocul a tinut pana la urma cu mine. Dar totul e doar imaginatie, niste randuri scrise din niste idei pierdute. Totusi, mi se mai spune ca sunt venita dupa alta planeta. Oare calatoria chiar s-a intamplat intr-o viata anterioara?...

Timpul...

[9.09.2011]

 Timpul trece fara sa ne dam seama. De aceea nu pot spune exact ce este. Definitia difera de la o persoana la alta. Pentru unii poate insemna doar ceva nesemnificativ, fara niciun sens. Eu zic ca reprezinta trecutul amestecat cu prezentul si cu framturi din viitor pentru ca acesta influenteaza oarecum prezentul. Oricum... Asa cum am scris la inceput... Timpul trece foarte repede. Nu stiu cum am trecut peste lucrurile importante din viata mea. Zilele de gradinita, prima zi de scoala, prima emotie... 7 ani de nazbatii alaturi de colegi... Plini de intamplari care m'au ajutat sa devin ceea ce sunt acum. Toate acele momente care acum cativa ani mi se pareau grele, fara raspuns, fara cale de iesire. Dar am trecut peste ele, le'am uitat. Am ramas doar cu niste amintiri, putine. Prinse intr'o cutiuta din mine. Amintiri pe care le voi purta peste tot, pe care le voi pastra pentru ca sunt tot ce am, tot ce mi'a ramas din 13 ani plini. Tot ce am prins in trecerea timpului...